Cum te lasă statul „în curul gol” exact când ai cea mai mare nevoie de protecție

Trăim în țara în care aparatul politic funcționează ca o sugativă insațiabilă de bani, specializată în jupuirea contribuabilului mic și amărât. În timp ce marea clientelă de partid și „specialii” sistemului sunt blindați cu privilegii, pensii nesimțite și scutiri, pentru restul lumii regulile jocului sunt scrise cu rea-credință. Statul șpăgar și hienele de la ANAF nu văd în cetățean un partener, ci o vacă de muls, un fraier bun de executat silit prin legi strâmbe, ajustate exclusiv în interesul lor fiscal.

Radiografia unui dezastru: Oamenii sunt dați afară, statul le ia jumătate din bani

Ultimii 3-4 ani au transformat economia României într-un cimitir de uzine închise și restructurări masive, de la industria textilă și manufactură, până la pilonii grei ai economiei. Chiar recent, Automobile Dacia a lansat un nou program agresiv de plecări voluntare la Mioveni pe fondul reducerii producției. În paralel, în sectorul IT, giganți precum Ericsson sau Oracle România au derulat valuri grele de concedieri colective.

Acolo unde există Contracte Colective de Muncă (CCM) puternice, angajații primesc la plecare acel „voluntary leave package” – pachete compensatorii consistente care pot însuma, de exemplu, 2 salarii de bază plus câte un salariu pentru fiecare an muncit în firmă.

Să luăm exemplul unui specialist care, după ani de muncă grea, primește un pachet brut de 100.000 de euro. Ce face statul român? Își înfige ghearele instant și oprește aproape jumătate: omul încasează efectiv doar vreo 55.000 de euro net în ultima zi de muncă. Dar mizeria de-abia acum începe.

Paradoxul românesc: Plătești o avere azi, ești neasigurat mâine

Deși ai virat la bugetul de stat zeci de mii de euro într-o singură secundă (echivalentul a ani întregi de contribuții pentru un salariu mediu), a doua zi ești lăsat în curul gol:

• Zero asigurare de sănătate: Contributivitatea ta se oprește instant. Deși ai plătit CASS de 10% din acea sumă uriașă, nu ai continuitate automată la servicii medicale.
• Zero continuitate la pensie: Perioada de stagiu de cotizare la CAS se rupe în momentul încheierii contractului.
• Zero ajutor de șomaj: Pentru că ai semnat un „acord al părților” ca să poți beneficia de pachetul voluntar, legea românească te pedepsește și îți taie dreptul la ajutorul de șomaj timp de 6 luni.

Sistemul este croit atât de prost și ticălos încât regulile CASS (Sănătate) și CAS (Pensii) nu sunt nici măcar sincronizate. La sănătate, legea îți mai acordă din inerție 3 luni de asigurare după încetarea contractului, însă la pensie ești pe zero din prima secundă. Mai mult, dacă vrei să te asiguri singur, la sănătate poți plăti o sumă fixă calculată la 6 salarii minime și ești asigurat 12 luni, în timp ce la pensie nu există un mecanism similar de distribuție avantajoasă.

De ce nu are voie cetățeanul să primească suma brută și să își distribuie singur acești bani pentru a-și plăti asigurările în avans, lună de lună? Pentru că statul are nevoie de cash-ul tău acum pentru a finanța aparatul de partid, sinecurile și subdezvoltarea.

Câți ani de siguranță ți-a furat ANAF-ul?

Dacă cele zeci de mii de euro furate prin taxe pe pachetul compensatoriu ar fi rămas la tine, ai fi putut trăi liniștit ani buni fără frica de a ajunge în spital și de a nu fi asigurat.

La nivelul taxării actuale pe un PFA sau prin contracte individuale de asigurare la nivelul salariului minim, din cei ~45.000 de euro luați abuziv de stat sub formă de impozit și contribuții pe pachetul de 100.000 de euro, un cetățean ar fi putut fi asigurat integral (și CAS, și CASS) timp de peste 20-25 de ani! În schimb, banii tăi s-au evaporat instant în gaura neagră a bugetului național.

Cum e în Europa și de ce la noi e jaf?

În majoritatea statelor civilizate din Uniunea Europeană, sumele primite ca plăți compensatorii sau pachete de plecare voluntară beneficiază de facilități fiscale majore. În țări precum Franța, Germania sau Belgia,

• aceste sume sunt scutite parțial sau total de taxe până la plafoane extrem de generoase (adesea echivalentul a zeci de mii sau chiar sute de mii de euro), tocmai pentru ca banii să protejeze muncitorul în perioada de tranziție către un alt job
• mai mult, în Occident există sisteme de „spread” (distribuție fiscală), unde sumele mari pot fi eșalonate artificial pe mai mulți ani pentru a nu arunca contribuabilul într-o treaptă de impozitare uriașă.

La noi, clasa politică preferă spectacolul degradant și exploatarea. Așa cum se arată în analiza dură publicată de Iniciativa Berceni în articolul „Politicale, subdezvoltare… Nota de plată pentru circul politic”, trăim într-un colaps administrativ guvernat de măsuri luate pe genunchi, unde singura prioritate a partidelor este să își asigure supraviețuirea financiară pe spinarea celor care muncesc cinstit.

Este definiția pură a unui stat eșuat: ești bun doar când plătești mii de euro pe lună; în secunda în care ai rămas fără contract, pentru sistemul medical și de pensii din România pur și simplu nu mai exiști.

Articol scris cu AI, ne cerem scuze pentru limbajul profesionist, jegurile de pulitruci impotenti si sabotori …nu il merita.